MN 130: Devadūta Sutta

Mesagerii divini

Am auzit că, odată, Cel Binecuvântat stătea în apropiere de Sāvatthī, în Jetavana, mănăstirea lui Anāthapiṇḍika. Acolo el s-a adresat călugărilor: „Călugărilor!”

„Da, doamne”, au răspuns călugării.

Cel Binecuvântat a zis: „Călugărilor, e ca și cum ar fi două gospodării cu uși și un om cu vedere bună, stând acolo între ele, ar vedea oameni intrând și ieșind dintr-o casă, hoinărind de colo-colo. În același fel, eu – prin intermediul ochiului divin, purificat și întrecându-l pe cel uman – văd ființe pierind și reapărând și discern cum sunt inferioare și superioare, frumoase și urâte, norocoase și nenorocoase în concordanță cu acțiunile lor: «O, cum aceste ființe care au fost înzestrate cu conduită bună a corpului, vorbirii și minții, care nu i-au ocărât pe cei nobili, au susținut puncte de vedere corecte și au întreprins acțiuni sub influența punctelor de vedere corecte – odată cu descompunerea corpului, după moarte, au reapărut într-o destinație bună, tărâmul paradisiac. Sau cum aceste ființe – care au fost înzestrate cu conduită rea a corpului, vorbirii și minții, care i-au ocărât pe cei nobili, au susținut puncte de vedere greșite și au întreprins acțiuni sub influența punctelor de vedere greșite – odată cu descompunerea corpului, după moarte, au reapărut în tărâmul spiritelor flămânde. Sau cum aceste ființe – care au fost înzestrate cu conduită rea a corpului, minții și vorbirii, care i-au ocărât pe cei nobili, au susținut puncte de vedere greșite și au întreprins acțiuni sub influența punctelor de vedere greșite – odată cu descompunerea corpului, după moarte, au reapărut în pântec de animal. Sau cum aceste ființe – care au fost înzestrate cu conduită rea a corpului, minții și vorbirii, care i-au ocărât pe cei nobili, au susținut puncte de vedere greșite și au întreprins acțiuni sub influența punctelor de vedere greșite – odată cu descompunerea corpului, după moarte, au reapărut într-un plan al depravării, o destinație rea, un tărâm inferior, iad.»

„Apoi gardienii iadului, prinzând (o astfel de ființă) de brațe, îl prezintă Regelui Yama: «Acesta e omul, majestatea voastră, fără respect pentru mamă, fără respect pentru tată, fără reverență pentru anahoreți, fără reverență pentru brahmani, fără onoare față de liderii clanului său. Fie ca majestatea voastră să poruncească pedeapsa lui.»

„Atunci Regele Yama îl interoghează, interpelează și mustră pe om cu privire la primul mesager divin: «Omul meu bun, nu l-ai văzut pe primul mesager divin care a apărut printre ființele omenești?»

„«Nu l-am văzut, domnia ta», a zis.

Atunci Regele Yama îi zice: «Omul meu bun, nu ai văzut printre ființele omenești un bebeluș, un fraged băiețel, cu fața în jos în urina și excrementele proprii?»

„«Am văzut, domnia ta», a zis.

Atunci Regele Yama îi zice: «Omul meu bun, nu ți s-a ivit gândul – prevăzător și matur: «Și eu, la fel, sunt susceptibil nașterii, nu am trecut dincolo de naștere. Mai bine să fac bine cu corpul, vorbirea și mintea»?”

„«Nu am putut, domnia ta. Am fost fără băgare de seamă, domnia ta.»

Atunci Regele Yama îi zice: «Omul meu bun, din lipsa băgării de seamă nu ai făcut ceea ce e bun cu corpul, vorbirea și mintea. Și desigur, omul meu bun, se vor ocupa de tine în concordanță cu lipsa ta de băgare de seamă. Pentru că acea kamma malefică a ta nu a fost făcută nici de către mama ta, nici de către tatăl tău, nici de către sora ta, nici de către prietenii sau camarazii tăi, nici de către semenii sau rudele tale, nici de către ființele divine. Acea kamma malefică a fost făcută de către tine însuți, iar tu însuți vei experimenta rezultatele ei.»

„Apoi, după ce l-a interogat, interpelat și mustrat pe om cu privire la primul mesager divin, Regele Yama îl interoghează, interpelează și mustră cu privire la cel de-al doilea mesager divin: «Omul meu bun, nu l-ai văzut pe cel de-al doilea mesager divin care a apărut printre ființele omenești?»

„«Nu l-am văzut, domnia ta», a zis.”

„Atunci Regele Yama îi zice: «Omul meu bun, nu ai văzut printre ființele omenești o femeie sau un bărbat în vârstă de de optzeci, nouăzeci sau o sută de ani: îmbătrânit, strâmb ca bârnele acoperișului, aplecat, susținut de o cârjă, paralizat, mizerabil, cu dinți stricați, cu părul încărunțit, cu părul rar, chelios, ridat, cu membrele pătate?»

„«Am văzut, domnia ta», a zis.

„Atunci Regele Yama îi zice, «Omul meu bun, nu ți s-a ivit gândul – prevăzător și matur: «Și eu, la fel, sunt susceptibil îmbătrânirii, nu am trecut dincolo de îmbătrânire. Mai bine să fac bine cu corpul, vorbirea și mintea»?”

„«Nu am putut, domnia ta. Am fost fără băgare de seamă, domnia ta.»

„Atunci Regele Yama îi zice: «Omul meu bun, din lipsa băgării de seamă nu ai făcut ceea ce e bun cu corpul, vorbirea și mintea. Și desigur, omul meu bun, se vor ocupa de tine în concordanță cu lipsa ta de băgare de seamă. Pentru că acea kamma malefică a ta nu a fost făcută nici de către mama ta, nici de către tatăl tău, nici de către sora ta, nici de către prietenii sau camarazii tăi, nici de către semenii sau rudele tale, nici de către ființele divine. Acea kamma malefică a fost făcută de către tine însuți, iar tu însuți vei experimenta rezultatele ei.»

„Apoi, după ce l-a interogat, interpelat și mustrat pe om cu privire la al doilea mesager divin, Regele Yama îl interoghează, interpelează și mustră pe om cu privire la cel de-al treilea: «Omul meu bun, nu l-ai văzut pe cel de-al treilea mesager divin care a apărut printre ființele omenești?»

„«Nu l-am văzut, domnia ta», a zis.

„Atunci Regele Yama îi zice: «Omul meu bun, nu ai văzut printre ființele omenești o femeie sau un bărbat bolnav, îndurerat, afectat grav, zăcând în urina și excrementele proprii, ridicat de către alții, pus jos de către alții?”

„«Am văzut, domnia ta»,: a zis.

Atunci Regele Yama îi zice: «Omul meu bun, nu ți s-a ivit gândul – prevăzător și matur: «Și eu, la fel, sunt susceptibil bolii, nu am trecut dincolo de boală. Mai bine să fac bine cu corpul, vorbirea și mintea»?”

„«Nu am putut, domnia ta. Am fost fără băgare de seamă, domnia ta.»

„Atunci Regele Yama îi zice: «Omul meu bun, din lipsa băgării de seamă nu ai făcut ceea ce e bun cu corpul, vorbirea și mintea. Și desigur, omul meu bun, se vor ocupa de tine în concordanță cu lipsa ta de băgare de seamă. Pentru că acea kamma malefică a ta nu a fost făcută nici de către mama ta, nici de către tatăl tău, nici de către sora ta, nici de către prietenii sau camarazii tăi, nici de către semenii sau rudele tale, nici de către ființele divine. Acea kamma malefică a fost făcută de către tine însuți, iar tu însuți vei experimenta rezultatele ei.»

„Apoi, după ce l-a interogat, interpelat și mustrat pe om cu privire la cel de-al treilea mesager divin, Regele Yama îl interoghează, interpelează și mustră pe om cu privire la cel de-al patrulea: «Omul meu bun, nu l-ai văzut pe cel de-al patrulea mesager divin care a apărut printre ființele omenești?»

„«Nu l-am văzut, domnia ta», a zis.”

„Atunci Regele Yama îi zice: «Omul meu bun, nu ai văzut printre ființele omenești regi care – prinzând un hoț, un criminal – trimițându-l la tortură de multă feluri, snopindu-l cu biciuri, bătându-l cu bâte, retezându-i brațele, retezându-i picioarele, retezându-i mâinile și picioarele, retezându-i urechile, retezându-i nasul, retezându-i ochii și nasul, îl supune la «cratița cu fiertură», «bărbărirea cu scoica lustruită», «gura lui Rāhu», «ghirlanda în flăcări», «mâna fulgerătoare», «ascetul însărcinat cu cositul ierbii», «ascetul îmbrăcat în scoarță», «antilopa în flăcări», «cârligele pentru carne», «îndoparea cu monede», «scufundarea în leșie», «pivot pe țeapă», «patul rulat»; trimițându-l spre a fi stropit cu ulei încins, devorat de câini, tras în țeapă de viu; retezându-i capul cu o sabie?»”

„«Am văzut, domnia ta»,: a zis.

Atunci Regele Yama îi zice: «Omul meu bun, nu ți s-a ivit gândul – prevăzător și matur: «Se pare că aceia care fac acțiuni rele sunt torturați în multe feluri aici și acum. Și încă cât în cele ce urmează? Ar trebui să fac bine cu trupul, vorbirea și mintea»?”

„«Nu am putut, domnia ta. Am fost fără băgare de seamă, domnia ta.»

Atunci Regele Yama îi zice: «Omul meu bun, din lipsa băgării de seamă nu ai făcut ceea ce e bun cu corpul, vorbirea și mintea. Și desigur, omul meu bun, se vor ocupa de tine în concordanță cu lipsa ta de băgare de seamă. Pentru că acea kamma malefică a ta nu a fost făcută nici de către mama ta, nici de către tatăl tău, nici de către sora ta, nici de către prietenii sau camarazii tăi, nici de către semenii sau rudele tale, nici de către ființele divine. Acea kamma malefică a fost făcută de către tine însuți, iar tu însuți vei experimenta rezultatele ei.»

„Apoi, după ce l-a interogat, interpelat și mustrat pe om cu privire la cel de-al patrulea mesager divin, Regele Yama îl interoghează, interpelează și mustră pe om cu privire la cel de-al cincilea:

«Omul meu bun, nu l-ai văzut pe cel de-al cincilea mesager divin care a apărut printre ființele omenești?»

„«Nu l-am văzut, domnia ta», a zis.

„Atunci Regele Yama îi zice, «Omul meu bun, nu ai văzut printre ființele o femeie moartă sau un bărbat mort de o zi, de două, de trei: umflat, învinețit, supurând limfă?»

„«Am văzut, domnia ta», a zis.

Atunci Regele Yama îi zice: «Omul meu bun, nu ți s-a ivit gândul – prevăzător și matur: «Și eu, la fel, sunt susceptibil morții, nu am trecut dincolo de moarte. Mai bine să fac bine cu corpul, vorbirea și mintea»?

„«Nu am putut, domnia ta. Am fost fără băgare de seamă, domnia ta.»

Atunci Regele Yama îi zice, «Omul meu bun, din lipsa băgării de seamă nu ai făcut ceea ce e bun cu corpul, vorbirea și mintea. Și desigur, omul meu bun, se vor ocupa de tine în concordanță cu lipsa ta de băgare de seamă. Pentru că acea kamma malefică a ta nu a fost făcută nici de către mama ta, nici de către tatăl tău, nici de către sora ta, nici de către prietenii sau camarazii tăi, nici de către semenii sau rudele tale, nici de către ființele divine. Acea kamma malefică a fost făcută de către tine însuți, iar tu însuți vei experimenta rezultatele ei.»

„Apoi, după ce l-a interogat și interpelat și mustrat pe om cu privire la cel de-al cincilea mesager divin, Regele Yama a rămas tăcut. „Apoi gardienii iadului îl torturează (pe răufăcător) cu ceea ce se cheamă o recluziune în cinci părți. Îi trec un țăruș încins până e roșu printr-o mână, îi trec un țăruș roșu-încins prin cealaltă mână, îi trec un țăruș roșu-încins printr-un picior, îi trec un țăruș roșu-încins prin celălalt picior, îi trec un țăruș roșu-încins prin mijlocul pieptului. Acolo simte sentimente dureroase, zgârietoare, străpungătoare, dar totuși nu moare câtă vreme kamma lui malefică nu s-a epuizat.

„Apoi gardienii iadului îl întind pe jos și îl ciopârțesc cu topoare. Apoi îl țin cu picioarele în sus și cu capul în jos și îl ciopârțesc cu tesle. Apoi îl înhamă la o caleașcă și îl conduc de colo-colo peste pământ care arde, aruncă flăcări și scânteiază. Apoi îl silesc să urce și să coboare pe un număr vast de munți făcuți din cărbuni încinși care ard, aruncă flăcări și scânteiază. Apoi îl țin cu picioarele în sus și cu capul în jos și îl plonjează într-un cazan roșu-încins care arde, aruncă flăcări și scânteiază. Acolo fierbe cu bule spumegânde, merge când în sus, când în jos, când împrejur. Acolo simte sentimente dureroase, zgârietoare, străpungătoare, dar totuși nu moare câtă vreme kamma lui malefică nu s-a epuizat. „Apoi gardienii iadului îl aruncă în Iadul cel Mare. Cât despre Iadul cel Mare, călugări:

Are patru colțuri și patru porți așezate în mijlocul fiecare părți. E înconjurat de o fortăreață cu perete de fier și acoperișul din fier. Podeaua e făcută din fier roșu-încins, încălzit, de-a întregul scânteietor. Stă mereu ridicat, întinzându-se 100 de leghe jur împrejur.

„Flacăra care țâșnește din peretele estic a Iadului cel Mare se sparge de peretele din vest. Flacăra care țâșnește din peretele vestic se sparge de peretele estic. Flacăra care țâșnește din peretele nordic se sparge de peretele sudic. Flacăra care țâșnește din peretele sudic se sparge de peretele nordic. Flacăra care țâșnește de jos se sparge sus. Flacăra care pornește de sus se sparge jos. Acolo simte sentimente dureroase, zgârietoare, străpungătoare, dar totuși nu moare câtă vreme kamma lui malefică nu s-a epuizat.

„Vine o vreme când, în cele din urmă, cu trecerea unei lungi perioade, poarta estică a Iadului cel Mare se deschide. Fuge acolo, grăbindu-se tare. Fugind acolo, grăbindu-se tare, stratul lui exterior de piele se arde, stratului lui interior de piele se arde, carnea lui arde, tendoanele lui ard, chiar și oasele lui se transformă în fum. Când (piciorul lui) e ridicat, el e chiar la fel. Dar, în final, când ajunge ușa se trântește și se închide. Acolo simte sentimente dureroase, zgârietoare, străpungătoare, dar totuși nu moare câtă vreme kamma lui malefică nu s-a epuizat.

„Vine o vreme când, în cele din urmă, cu trecerea unei lungi perioade, poarta vestică a Iadului cel Mare se deschide… Poarta nordică… Poarta sudică a Iadului cel Mare se deschide. Fuge acolo, grăbindu-se tare. Fugind acolo, grăbindu-se tare, stratul lui exterior de piele se arde, stratului lui interior de piele se arde, carnea lui arde, tendoanele lui ard, chiar și oasele lui se transformă în fum. Când (piciorul lui) e ridicat, el e chiar la fel. Dar, în final, când ajunge ușa se trântește și se închide. Acolo simte sentimente dureroase, zgârietoare, străpungătoare, dar totuși nu moare câtă vreme kamma lui malefică nu s-a epuizat.

„Vine o vreme când, în cele din urmă, cu trecerea unei lungi perioade, poarta estică a Iadului cel Mare se deschide. Fuge acolo, grăbindu-se tare. Fugind acolo, grăbindu-se tare, stratul lui exterior de piele se arde, stratului lui interior de piele se arde, carnea lui arde, tendoanele lui ard, chiar și oasele lui se transformă în fum. Când (piciorul lui) e ridicat, el e chiar la fel. Iese prin poartă. Dar imediat lângă Iadul cel Mare e un vast Iad de Excrement. Cade în acela. Și în acel Iad de Excrement ființe cu gura de ace îi perforează stratul exterior de piele. După ce i-au perforat stratul exterior de piele, îi perforează stratul interior de piele… Carnea… Tendoanele… Oasele. Osul fiind perforat, se hrănesc cu măduvă. Acolo simte sentimente dureroase, zgârietoare, străpungătoare, dar totuși nu moare câtă vreme kamma lui malefică nu s-a epuizat.

„Imediat lângă Iadul de Excrement e vastul Iad de Cenușă Încinsă. Cade în acela. Acolo simte sentimente dureroase, zgârietoare, străpungătoare, dar totuși nu moare câtă vreme kamma lui malefică nu s-a epuizat.

„Imediat lângă Iadul de Cenușă Întinsă e vasta Pădure Simbali, (cu copaci) ajungând până la o leghe, acoperiți cu spini de șaisprezece lățimi de deget – arzând, străfulgerând și strălucind. Intră acolo și e silit să se cațere și să coboare. Acolo simte sentimente dureroase, zgârietoare, străpungătoare, dar totuși nu moare câtă vreme kamma lui malefică nu s-a epuizat.

„Imediat lângă Pădurea Simbali e vasta Pădure Frunză-sabie. Intră în aceea. Acolo frunzele, stârnite de vânt, îi taie jos mâna, îi taie jos piciorul, îi taie jos mâna și piciorul, îi taie jos nasul, îi taie jos urechea, îi taie jos urechea și nasul. Acolo simte sentimente dureroase, zgârietoare, străpungătoare, dar totuși nu moare câtă vreme kamma lui malefică nu s-a epuizat.

„Imediat lângă Pădurea Frunză-sabie e vastul râu de Apă-leșie. Cade în acesta. Acolo e purtat în aval, e purtat în amonte, e purtat în aval și în amonte. Acolo simte sentimente dureroase, zgârietoare, străpungătoare, dar totuși nu moare câtă vreme kamma lui malefică nu s-a epuizat.

„Apoi gardienii iadului îl trag afară cu un cârlig și, punându-l pe pământ, îi spun, «Ei bine, om bun, ce vrei?» Acesta le răspunde «Mi-e foame, domni venerabili». Așa că gardienii iadului îi descleștează gura cu un clește de fier încins până e roșu – arzând, străfulgerând și strălucind – și aruncă în ea o bilă de cupru care arde, străfulgeră și strălucește. Îi arde buzele, îi arde gura, îi arde stomacul și îi iese prin posterior, luându-i cu ea măruntaiele și intestinele. Acolo simte sentimente dureroase, zgârietoare, străpungătoare, dar totuși nu moare câtă vreme kamma lui malefică nu s-a epuizat.

„Apoi gardienii iadului, îi spun, «Ei bine, om bun, ce vrei?» Acesta le răspunde, «Mi-e sete, domni venerabili.» Așa că gardienii iadului îi descleștează gura cu un clește de fier încins până e roșu – arzând, străfulgerând și strălucind – și toarnă în ea cupru topit care arde, străfulgeră și strălucește. Îi arde buzele, îi arde gura, îi arde stomacul și îi iese prin posterior, luându-i cu sine măruntaiele și intestinele. Acolo simte sentimente dureroase, zgârietoare, străpungătoare, dar totuși nu moare câtă vreme kamma lui malefică nu s-a epuizat.

„Apoi gardienii iadului îl aruncă înapoi în Iadul cel Mare, încă o dată. „Odată, călugărilor, gândul i s-a ivit Regelui Yama: «Aceia care au făcut fapte rele în lume sunt torturați în aceste multe feluri. O, de-aș lua ființă ca om! Și un Tathāgata – vrednic și drept trezit de sine însuși – s-ar ivi în lume! Și dacă l-aș frecventa pe acel Tathāgata! Și dacă m-ar învăța Dhamma! Și dacă ar fi să înțeleg Dhamma lui!»

„Vă spun asta, călugărilor, nu pentru că am auzit-o de la un alt contemplativ sau brahman. Din contră, vă spun asta la fel cum am cunoscut-o eu însumi, văzut-o eu însumi, înțeles-o eu însumi.”

Acestea sunt cele spuse de Cel Binecuvântat. Astea fiind spuse, Cel Bine-Dus, Învățătorul, a adăugat:

Avertizați de către mesagerii divini,
acei tineri nebăgători de seamă
se necăjesc multă, multă vreme –
oameni care pătrund într-o stare inferioară.
Dar acei de-aici care sunt buni,
    oameni cu integritate,
când sunt avertizați de mesagerii divini
    nu sunt lipsiți de băgare de seamă
    față de nobila Dhamma – niciodată.
Văzând pericol în agățare,
    în intrarea în jocul
    nașterii și morții,
sunt eliberați prin lipsa de agățare,
    în sfârșitul
    nașterii și al morții.
Ei, fericiți, ajungând la siguranță,
dezlegați complet în aici și acum,
trecând dincolo de
    toată dușmănia și tot pericolul,
au scăpat
    de toată suferința și tot stresul.