SN 1.8: Karaniya Metta Sutta

Sutra bunăvoinței

Asta trebuie îndeplinit de către cel care e priceput în țeluri
care vrea să pătrundă în starea de calm:
să fie abil, drept și franc,
ușor de instruit, gentil și lipsit de trufie,

împăcat și ușor de susținut,
cu puține obligații, trăind ușor,
cu facultăți liniștite, măiestruos,
modest și fără lăcomie pentru susținători.
Să nu faci cel mai mărunt lucru
pe care cei înțelepți apoi să-l cenzureze.
Gândește: fericire, în tihnă,
fie ca tuturor ființelor să le fie inima fericită.
Oricare ființe ar fi,
slabe sau puternice, fără excepție,
lungi, mari,
mijlocii, scurte,
subtile, evidente,
văzute și nevăzute,
apropiate și depărtate,
născute și căutând naștere:
fie ca tuturor ființelor să le fie fericită inima.

Fie ca niciunul să nu-l amăgească pe altul
sau să disprețuiască pe cineva oriunde
sau prin enervare sau iritare
să-și dorească ca altul să sufere.
Cum o mamă și-ar risca viața
să-și protejeze copilul, singurul ei copil,
la fel insul să-și cultive o inimă nemărginită
cu privire la toate ființele.

Cu bunăvoință pentru întreg cosmosul,
cultivă o inimă nelimitată:
deasupra, dedesubt și de jur-împrejur,
neblocată, fără malițiozitate sau ură.
Fie că stă, umblă, șede sau stă întins,
cât timp insul e alert,
să fie hotărât asupra acestei lucidități.
Aceasta se cheamă sălășluire sublimă aici și acum.

Nefiind preocupat de perspective,
dar virtuos și desăvârșit în viziune,
având subjugată dorința pentru plăceri senzuale,
insul niciodată
nu se va mai așeza în pântec.