Introducere

Am scris această carte, Mantra divină, ca un mijloc de a-i atrage spre puritate pe cei care practică Dhamma, deoarece incantația oferită aici aduce beneficii celor care o memorează și o recită, în măsura în care se ocupă direct cu aspecte care există în noi toți. În mod normal, după ce ne naștem, toți sălășluim în cele șase proprietăți. Aceste proprietăți se reunesc prin faptele noastre, atât bune, cât și rele. Așa stând lucrurile, aceste proprietăți pot da mari bătăi de cap celor care sălășluiesc în ele, la fel cum un copil poate fi constant o pacoste pentru părinți. Astfel, repetând această incantație, e ca și cum am hrăni și instrui un copil să fie sănătos și matur; când copilul este sănătos și matur, părinții săi se pot odihni și relaxa. Repetarea acestei incantații se asemuiește cu a hrăni un copil și a-l legăna până adoarme cu un cântec frumos: Buddhaguṇa, recitarea virtuților lui Buddha.

Puterea Buddhaguṇa poate exercita influență asupra proprietăților din fiecare individ, purificându-le și conferindu-le putere (kāya-siddhi), la fel cum toate proprietățile materiale se atrag prin intermediul gravitației în fiecare secundă. Sau ai putea face comparația cu un cablu electric: această incantație e asemenea curentului electric, extinzându-se unde îl direcționezi. Poate chiar să și îmbunătățească mediul înconjurător, deoarece include incantația pustnicului Kapila, a cărui poveste este după cum urmează:

A fost odată un sihastru care a repetat această incantație într-o pădure de tec din India. Drept urmare, pădurea a devenit un paradis. Copacii înfloreau și rodeau pe rând de-alungul întregului an. Apele erau limpede de cristal. Orice animal bolnav care se întâmpla să treacă prin pădure și să bea apa era complet vindecat de boală. Ierburile și plantele cățărătoare erau mereu proaspete și verzi. Animalele feroce care în mod normal se atacau și se mâncau, odată ajunse în pădure, trăiau împreună pașnic, precum prietenii. Viața era veselă pentru animalele din această pădure. Mirosul animalelor moarte nu apărea niciodată deoarece de fiecare dată când un animal era pe cale să moară, trebuia să meargă și să moară în altă parte. Aceasta e pădurea unde strămoșii lui Buddha, clanul shakienilor, și-au stabilit ulterior capitala, Kapilavatthu, care se află și în ziua de azi între frontierele Nepalului.

Toate acestea datorită puterii sacre a incantației repetate de către pustnicul Kapila. Și iată cum a procedat: mai întâi, s-a întors spre est și a repetat incantația zi și noapte vreme de șapte zile; în cea de-a doua săptămână s-a întors spre nord; în cea de-a treia săptămână, spre sud; iar în cea de-a patra, spre vest. În cea de-a cincea săptămână a privit în jos spre pământ; în cea de-a șasea săptămână, și-a ridicat mâinile și și-a înălțat chipul spre cer, și-a făcut inima clară și s-a concentrat pe stele ca obiectul său de meditație. În cea de-a șaptea săptămână, a practicat meditația cu respirația, ținând cont de respirație și lăsând-o să se răspândească în toate direcțiile prin puterea unei minți infuzate cu cele patru Atitudini Sublime: bună voință, compasiune, bucurie empatică și echidistanță. Astfel incantația a fost denumită Mantra divină.

Când mi-au fost relatate toate acestea când am fost în India, nu am putut să nu mă gândesc la Buddha, care a fost pur în virtutatea calității inegalabile a inimii sale până în punctul în care a fost capabil să confere putere proprietăților din corpul său, făcându-le mai pure decât oricare alte proprietăți din lume. Moaștele sale, de exemplu, au apărut celor devotați lui și, am auzit, că acestea apar și dispar după voia lor, ceea ce e într-adevăr straniu.

Toate aceste lucruri sunt dobândite prin puterea unei inimi pure. Când inima e pură, proprietățile devin și ele pure ca rezultat. Când există aceste proprietăți în lume, pot avea o influență revigorantă asupra mediului înconjurător deoarece toate proprietățile sunt interdependente. Dacă noi, budiștii, ne punem în minte să ne formăm în această direcție, putem fi o influență puternică spre bine, direct proporțional cu numărul nostru. Dar dacă nu ne formăm și în schimb alergăm de colo-colo umplându-ne cu răutate, inimile noastre vor fi constrânse să devină fierbinți și perturbate. Flăcările din inimile noastre vor fi condamnate să aprindă proprietățile din corpurile noastre, iar căldura acestor focuri interioare se va răspândi cu siguranță prin toată lumea.

Pe măsură ce această căldură se adună și devine mai puternică, va ridica temperaturile din atmosferă de jur împrejurul lumii. Căldura soarelui va deveni mai aprigă. Vremea va deveni anormală. Anotimpurile, de exemplu, se vor abate de la cursul lor normal. Și când asta se va întâmpla, viața omenească va deveni o povară din ce în ce mai mare. Ultima etapă a acestui rău va fi distrugerea lumii de către focurile care vor sfârși această eră, consumând pământul.

Toate astea din propria noastră nechibzuință, lăsând natura să pornească și să urmeze acest curs – ceea ce dovedește că nu suntem foarte raționali, deoarece totul are un motiv, totul pornește dintr-o cauză. Lumea în care trăim are inima drept cauză. Dacă inima e bună, lumea, cu siguranță, va deveni bună. Dacă inima e coruptă, lumea, cu siguranță, va deveni coruptă.

Astfel, în această carte am descris modul de a antrena inima în așa fel încât să ducă la fericire și bunăstare în viitorul apropiat.