Sinele

157
Dacă ținem la noi,
atunci ne dăm în propria paza
atât ziua, cât și noaptea.

158
E înțelept
a ne îndrepta pe sine
înainte de a-i instrui pe alții.

159
Sinele insului e cel mai greu de disciplinat.
Să faci ceea ce spui:
îmblânzește-te
înainte de a încerca să-i îmblânzești pe alții.

160
Sincer suntem noi
cei de care depindem;
cum am putea realmente
să depindem de altcineva?
Când ajungem
la starea de autosuficiență
găsim un refugiu rar.

161
La fel cum diamantul poate tăia
prin piatra ce odată l-a adăpostit,
astfel și propriul rău te poate măcina.

162
Răufăcătorii dedicați
se comportă față de ei
precum inamicii lor cei mai mari.
Sunt precum târâtoarele
care strangulează copacii
care le suștin.

163
E ușor a face ce e fără de real folos
pentru sine,
dar e firește dificil să faci
ceea ce e într-adevăr benefic și bun.

164
Precum bambusul
care se distruge dând roade,
la fel se rănesc și cei necopți
având perspective greșite
și luându-i în derâdere pe cei vrednici
care trăiesc în armonie cu Calea.

165
Noi înșine facem rău
și noi înșine suntem făcuți impuri.
Noi înșine evităm răul
și noi înșine suntem făcuți puri.
Aspectul purității e grija noastră.
Nimeni altcineva nu poate fi responsabil.

166
Cunoscând Calea pentru sine,
parcurge-o temeinic.
Nu îngădui nevoilor altora,
oricât de insistente,
să ivească confuzie.