Cel ce renunță

360
Este bine a-și abține ochii.
Este bine a-și abține urechile.
Este bine a-și abține nasul.
Este bine a-și abține limba.

361
Este bine a-și abține corpul.
Este bine a-și abține vorba.
Este bine a-și abține mintea.
Este bine a-și abține tot.
Cel ce renunță și se abține în toate privințele
va dobândi liberarea de suferință.

362
Insul disciplinat cum se cade
în toate acțiunile,
liniștit, mulțumit
și care se delectează în contemplare singuratică – acesta este cel ce renunță.

363
E plăcut a auzi cuvintele unuia ce renunță;
înțelept, neumflat în pene,
cu mintea liniștită
și cu vorba reținută
și cu sensul limpede.

364
Cel ce își duce veacul în Dhamma,
care se delectează în Dhamma,
care contemplă Dhamma,
care memorează Dhamma,
acela nu se va abate de la Cale.

365
A-ți deplânge soarta
sau a invidia avuțiile altora
stă în calea liniștii sufletești.

366
Însă fiind mulțumit
chiar și cu avuții modeste,
trăind cu puritate și energic
te vei bucura de un respect deosebit.

367
Cei ce renunță cu adevărat
se gândesc pe deplin la trup-minte
fără vreo referire la „eu” sau „al meu”
și nu își doresc ceea ce nu au.

368
Insul ce renunță
și își duce veacul cu bunătate pașnică
și o inimă plină de devotament
față de învățăturile lui Buddha
va găsi pace, liniște și exaltare.

369
Scoate-ți apa din barcă;
taie-ți legăturile de pasiunile pângăritoare
ale voluptății și urii;
neîmpovărat, navighează către liberare.

370
Insul care
a tăiat atașamentele brute,
a tăiat atașamentele subtile,
care-și cultivă facultățile spirituale
este cel care găsește eliberarea de decepție.

371
Aveți grijă!
Nu neglijați meditația
și nu permiteți minții să stăruiască asupra senzualității
ca nu cumva să înghițiți fără băgare de seamă
o bilă roșie și încinsă de fier
și să vă întrebați: „De ce sufăr?”.

372
Concentrarea nu apare
fără înțelegere,
iar nici înțelegerea nu apare
fără concentrare.
Insul care le cunoaște pe ambele
se apropie de liberare.

373
O fericire dincolo de exaltarea obișnuită
este cea resimțită de cei ce renunță
care s-au retras în singurătate cu inima liniștită
și cu o înțelegere limpede a Căii.

374
Atunci când cei înțelepți
trăiesc contemplând
asupra naturii efemere a
acestui corp-minte
și a oricărei existențe condiționate,
resimt bucurie și încântare
văzând calea către siguranța firească.

375-376
Acesta este atunci începutul
pentru cel ce renunță care începe instruirea:
controlează-ți facultățile,
dedică-te învățăturii,
caută împăcarea cu sine;
cultivă compania celor
care îți susțin aspirațiile
pentru practica energică a învățăturilor.
Frumusețea conduitei pure
condiționează starea de bine deplină,
ducând la eliberarea completă de remușcări.

377
Așa cum florile vechi
cad de pe o plantă de iasomie,
lasă voluptatea și ura
să cadă.

378
Îi numesc „cei pașnici”,
cu trupul calm, vorba calmă și mintea calmă
și care s-au descotorosit în profunzime
de toate obsesiile lumești.

379
Cercetează-te.
Examinează-te.
Acordând atenția corectă
evaluării de sine,
vei trăi în tihnă.

380
Noi suntem cei care ne protejăm;
noi suntem cu adevărat propriul nostru sălaș;
cum ar putea sta altfel lucrurile?
Așadar, cu atenția cuvenită, ne ocupăm de noi
așa cum un dresor s-ar îngriji de un pursânge.

381
Un călugăr, o călugăriță care cultivă
o dispoziție voioasă
și sunt plini de încredere în Cale
vor găsi pace, liniște și exaltare.

382
Cât timp este încă tânăr, cel ce renunță
și este complet devotat Căii
luminează lumea
asemenea lunii care iese din nori.