Afecțiune

209
Sunt ființe pe urma
a ceea ce ar trebui evitat
și care evită
ceea ce ar trebui urmărit.
Cufundați în simțuri își pierd calea,
iar mai apoi îi invidiază
pe cei ce cunosc adevărul.

210
A pierde compania celor
alături de care ne simțim acasă
e dureros,
iar asocierea cu cei care ne displac
e chiar mai neplăcută;
așadar, nu vă lăsați
nici în voia companiei
celor cu care vă simțiți acasă,
nici celor care vă displac.

211
Fiți prevăzători cu atașamentul
ce izvorăște din afecțiune,
căci despărțirea de cei dragi e dureroasă;
atunci când nu vă aliniați
nici de partea, nici împotriva afecțiunii,
nu vor exista legături care să constrângă.

212
Din îndrăgire izvorăște mâhnirea.
Din îndrăgire izvorăște teama de a pierde.
Iar dacă insul nu îndrăgește
nu există mâhnire –
cum ar putea fi prezentă, astfel, teama?

213
A se pierde în afecțiune
aduce supărare;
a se pierde în afecțiune
aduce teamă.
Eliberarea de afecțiune
înseamnă încetarea supărării –
cum ar putea fi prezentă, astfel, teama?

214
A se pierde în desfătare
aduce supărare;
a se pierde în desfătare
aduce teamă.
A se elibera de resimțirea oricărei desfătări
înseamnă încetarea supărării –
cum ar putea fi prezentă, astfel, teama?

215
A se pierde în voluptate
aduce supărare;
a se pierde în voluptate
aduce teamă.
A nu se pierde în voluptate
înseamnă încetarea supărării –
cum ar putea fi prezentă, astfel, teama?

216
A se pierde în râvnă
aduce supărare;
a se pierde în râvnă
aduce teamă.
Eliberarea de râvnă
înseamnă încetarea supărării –
cum ar putea fi prezentă, astfel, teama?

217
Cei îndrăgiți în mod firesc
sunt cei ce trăiesc săvârșind fapte drepte
și au descoperit Calea,
iar prin introspecție
au devenit consacrați adevărului.

218
Cei care tânjesc
după ceea ce nu se poate defini,
cu inimile pline de inspirație,
cu mințile eliberate
de râvna senzuală,
se numesc
„cei destinați eliberării”.

219-220
Așa cum familia și prietenii
îi întâmpină cu bucurie
pe cei dragi ce se întorc acasă de departe,
la fel propriile lor fapte bune
îi întâmpină pe cei care le-au făcut
atunci când trec de la viața aceasta la următoarea.