Lumea

167
Abandonând căile nevrednice
și netrăind neglijent,
fără a avea perspective greșite,
încetăm în a perpetua deziluzia.

168
Nu afișa falsă umilitate.
Rămâi ferm raportat la țelul tău.
Practicând cu atenția cuvenită,
ajungi la împăcarea cu sine
atât acum, cât și în viitor.

169
Trăiește-ți viața în bun acord cu Calea –
evită o viață confuză.
O viață bine trăită duce la împăcarea cu sine
atât acum, cât și în viitor.

170
Regele Morții nu-i poate găsi
pe cei care privesc lumea
ca fiind nesubstanţială,
ca fiind tranzientă, o bulă –
iluzorie, doar un miraj.

171
Vino, vezi această lume.
Vezi-o precum o caleașcă împodobită festiv.
Vezi cum nesăbuiții sunt hipnotizați
de vedeniile lor;
totuși pentru cei înțelepți nu există atașament.

172
Sunt aceia care
se trezesc din nebăgarea de seamă.
Aduc lumină în lume
precum luna
ivindu-se dintre nori.

173
Cel care transformă căi vechi
și lipsite de băgare de seamă
în căi noi și fapte prielnice
aduce lumină în lume
precum luna eliberată de nori.

174
Dacă păsările sunt prinse într-o plasă
doar câteva vor scăpa vreodată.
În această lume a iluziei
puțini își văd de drum până la eliberare.

175
Lebedele albe se ridică în aer.
Yoghinii înzestrați
călătoresc prin spațiu.
Ființele înțelepte
transcend deziluzia lumească
amăgind hoardele lui Mara.

176
Pentru insul care încalcă
legea veridicității,
insul care nu ține seama
de existența viitoare,
nu există niciun fel de rău
care e imposibil.

177
Cei care eșuează în a prețui generozitatea
nu ajung pe tărâmurile cerești.
Însă cei înțelepți se bucură când oferă
și își duc de-a pururi veacul în exaltare.

178
Mai bine decât a conduce întreaga lume,
mai bine decât a ajunge în rai,
mai bine decât stăpânirea asupra universului,
e un angajament ireversibil față de Cale.